Ca de final

“It is easy to forget now, how effervescent and free we all felt that summer.” 
― Anna Godbersen, Bright Young Things

Acum câteva zile, am fost încolţită de zeci de amintiri asociate cu vara(vacanţa) asta.
Până aseară,când o multitudine de gânduri intense m-au împiedicat să dorm,am considerat-o banală("ca oricare alta,fără evenimente deosebite,fără prea multe realizări").
Însă nu mi-am dat seama că mă mint, că greşesc amarnic,că aceste trei luni aparent neînsemnate au contribuit la maturizarea mea(care nu,nu e completă încă...şi am tăria să recunosc şi să îmi asum chestia asta).
 Abia acum realizez că îmi vor lipsi cu desăvârşire zilele caniculare,aproape deşertice de pe plajele din Sudul Greciei,în care lenea mea îşi arăta mereu colţii şi nu-mi permitea să gust din Marea Egee.
Amintirea serilor nebune şi hilare din Vamă mă va încălzi în interminabilele zilele de răcoare ce vor urma...
Râsetele şi nopţile albe rămase în Bucureşti le păstrez în puţinele fotografii cu nelipsita "valoare sentimentală" care m-a împiedicat să le postez.

Îmi va fi dor să învăţ.
Să învăţ să sufăr după cineva până la lacrimi,să-mi dau seama că nu a meritat şi să mă întorc la cine trebuie.
Să învăţ să ignor invidia din jur şi persoanele care judecă şi critică fără să cunoască.
Să învăţ să apreciez ceea ce am până la momentul pierzaniei.
Îmi va fi dor să descopăr.
Să descopăr muzica( dar nu,încă nu-l apreciez pe Alex Velea,sweetheart ).
Să descopăr persoane noi,mai mature şi mai trecute prin viaţă decât mine.
Să descopăr senzaţia oferită de pierderea unei persoane dragi.


Îmi va fi dor să pierd timpul şi să mă hilizesc pe băncile din Vrânceanu şi să nu ştiu cum să scap mai repede de acolo... îmi va fi dor de unele persoane de acolo pe care le numesc "prieteni ".
Îmi va fi dor de toate concertele. (Guns n Roses ftw.)
Îmi va fi dor de dozele de Radler care stârneau de fiecare dată râsul băieţilor ("Ce-i ,bă, cu limonada asta?)
Îmi va fi dor până şi de testele la matematică care au fost cauza atâtor certuri cu mama.

Dar cel mai dor îmi va fi de tine, ultimă vară de generală.

time heals wounds

 

Pierd prea mult timp întrebându-mă de ce las viaţa să-mi treacă prin faţa ochilor.

Pierd prea mult timp regretând că n-am trăit clipa la maxim.

Pierd prea mult timp consumându-mă din nimicuri.

Pierd prea mult timp încercând să mă schimb.

Pierd prea mult timp cu lucruri inutile.

Pierd prea mult timp verificând notificările.

Pierd prea mult timp suferind.

Pierd prea mult timp stând in pat cu laptop-ul în braţe.

Pierd prea mult timp întrebându-mă de ce nu sunt suficient de bună.

Pierd prea mult timp privind cu intensitate tavanul.

Pierd prea mult timp luptându-mă cu stres,nemulţumiri şi persoane nepotrivite.

Pierd prea mult timp punând totul la suflet.

Pierd prea mult timp catadicsind lucrurile.

Pierd prea mult timp pierzând timpul.

Când îmi voi da ultima suflare, voi regreta toate momentele în care i-am ignorat prezenţa.

specimenus

Dintotdeauna am fost ferm convinsa ca locuim intr-o tara mediocra, plina in proportie de 84% de inculti,incuiati si isterici(ca sa nu le spun cocalari,ca vezi doamne nu e frumos). Din fericire sau din pacate, abia recent am descoperit cat de dramatice pot deveni niste episoade ce prezinta probleme aparent simple,rezolvabile ce ii implica pe cei mentionati anterior.

Acum cateva saptamani, intr-o duminica parca, stateam la umbra impreuna cu vreo 4-5 amici in curtea liceului care vara este frecventat zilnic de gloate intregi de studenti,liceeni,pusti/pustoaice de generala,cocalarime,baietasi de 1.80 care vin pentru basket,rockeri,bikeri,tiganci in pantaloni largi
cu floricele, dotate cu memory card-uri de 2gb umplute cu Guta&so on.

Era semi-pustiu,avand in vedere ora care era (2-3,ceva de genul asta,cand apogeul caldurii este atins).
Pe o banca mai dinspre intrarea principala, se afla cam singura noastra companie, 'cei 3 crai de la rasarit', cu ochelari D&G,camasi roz in carouri si clasica punga de seminte.

Cel mai apropiat de normal dintre ei,care fusese coleg cu prietena mea, din plictiseala sau poate din lipsa unei cantitati destul de vaste de substanta cenusie,a inceput sa o sune cu numar ascuns desi era la 5 metri distanta. Excelenta si subtila farsa, so hardcore.

Dupa vreo jumatate de ora, unul dintre ei a inceput sa ma complimenteze si sa imi arunce priviri cu subinteles, facandu-si iluzii ca imi voi indrepta nu numai privirea, ci si interesul catre el.
[Complimentele,desigur, nu aveau  legatura cu atitudinea,imbracamintea,personalitatea sau fata mea....desigur ca faceau referire la tate si la cur,pe romaneste,avand in vedere ca multi dintre  baietii/barbatii din ziua de astazi nu vad altceva la o persoana de sex opus.]

Mai trec vreo 10 minute si fiind satui de nerozia de care cei 3 dau dovada, decidem sa ne mutam pe insula, un loc retras si in marea parte a timpului linistit,la vreo zece minute de centru.

Nici nu ne ridicam bine de pe banci, ca se ridica si camarazii nostri. Minunat, mai ales cand auzim si un 'hai coae' pe insula' venind din gura unuia dintre ei.

Pe drum, aflati in spatele nostru, incep sa bata apropouri si sa faca mistouri,razand si vorbind foarte sonor in acelasi timp,pana cand unul dintre noi,depasit de situatie ,dupa ce epuizeaza rugaminti si vorbe bune, scapa un 'da mai du-te-n pizda ma-tii', sau ceva in genul, o injuratura uzuala oricum.

Mai mergem o bucata, dupa care cei trei incep sa se apropie de noi, incepand deja sa ne ameninte ca isi vor chema gasca (va dati si voi seama,bo$$ii ca el e intotdeauna bazati)si sa ne numeasca 'rockeri imputiti'. marfa.
Unul dintre ei chiar le scapa cate o palma amicului nostru si prietenei mele,ea fiind insotita si de o serie larga de injuraturi.
Cu chiu cu vai, dupa o alta multitudine de amenintari, am scapat
de ei in acea seara.

A doua zi incep doi dintre ei sa ne abordeze pe mess, respectiv facebook, unul folosind replici fuegoiste pentru a ma impresiona si a ma determina sa ii accept avansurile si sa ma cuplez cu el.
Odata refuzat,ne-a asaltat din nou cu avertismente.
Pai de ce sa ma combin cu el? Pai ca sa nu ne bata.
Pai de ce sa ne bata? Pai,din spusele sale, pentru ca 'i s-a pus pata'
Pai de ce?

Dupa ce se legasera total aiurea de noi,tot ei erau cei cu dorinta arzatoare de a pune mana pe noi.
E inutil sa mai mentionez ca aveau amandoi o gramatica incomparabila marca 'sh tz k'.
Unul dintre ei (cel caruia i se aprinsese subit acea flacara in suflet si tanjea,chipurile,dupa mine)mi-a povestit cum fusese 'rocar' in tineretea lui si ca pentru mine s-ar reapuca oricand de rock,adaugand la aceasta promisiune cea a unui 'pirs' in buza.

Trei zile la rand am negociat cu el, si am sfarsit prin a-i da block si ignore,caci se parea ca nu ajungeam nicaieri. Si il mai si suparam cu replicile mele care contrastau orbitor cu ale sale.

De trei saptamani incoace astept sa isi indeplineasca promisiunea de a veni cu satra si 'a ne baga in spital' Unde esti,prietenas?

breathless

"Nu ai sanse"
"Much too old for ya"
"Asa face cu toate"
"Uita-l"
"Ai sa suferi,ai grija"

Aud zilnic aceste replici 'taioase' de care sunt satula.

Da...sunt constienta de faptul ca nu am sanse,ca e prea mare pentru mine&so on.
DAAAR cu toate astea, nu neglijez o lista incurajatoare de lucruri:
E VARA.
HORMONII ATING APOGEUL ACTIVITATII.
SOARELE, PRIETENII,IESELILE,LIPSA TEMELOR si multe altele...sunt elemente ce iti dau incredere in tine. Iti dau putere sa continui, sa visezi si sa lupti pentru ceea ce iubesti indiferent care sunt sansele.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Innebunesc cand te vad. Innebunesc cand vorbim. Innebunesc cand visez la tine in timpul orelor.
Te iubesc si te urasc in acelasi timp.
Te vreau doar pentru mine si totusi vreau sa te uit.

INNEBUNESC.
o fi obsesie?
o fi iubire?
sau poate doar una din miile de simpatii tampite?

orice-ar fi ea...imi imbunatateste starea generala.

...si cam atat.

4 luni?
E un interval de timp neinsemnat dupa parerea unora.
Wrong.
In ceea ce ma priveste,consider ca pana si un minut e insemnat atunci cand e umplut cu amintiri,rasete si momente ce te fac sa zambesti.
Patru luni au o mare insemnatate daca au constituit o perioada ce poarta cu ea amintiri...multe amintiri.

Asa ca tu imi vei returna inima,iar eu te voi lasa cu amintirile.





p.s: http://www.youtube.com/watch?v=PvpWJhxp8m4

De ce?

Nu pricep o chestie.

De ce toate tipele care postează poze "provocatoare" făcute cu telefonul de 2mp în baie sau oriunde altundeva primesc 200 de like-uri în 24 de ore?
De ce fetele îmbrăcate sumar care îşi etalează curul în poze au 5000 de prieteni?
De ce blondele cu botul "ruoz" şi poze deloc sugestive primesc constant comentarii gen:

"mumoas-ooooo ;x;x"
(intenţionat am scris incorect gramatical)
"ubitha meaa, ce frum ejti"
"s00perb@ <3:*"

si exemplele pot continua.

Chiar nu pricep ce e cu unii.

when friendship fades

"Cum te simti atunci cand pierzi un prieten?" e o intrebare pe care unii si-o adreseaza in mod frecvent si care ii framanta pe multi dintre noi. Insa nu toti am gasit raspunsul acestei intrebari atat de des auzite.
Eu pot spune ca am simtit-o deseori pe propria piele,...dar acum m-am lovit de un caz putin iesit din comun. Pentru ca nu era DOAR un prieten. Era cineva langa care am crescut mai bine de jumatate de deceniu...era o persoana cu care am trecut prin toate etapele de ura,iubire si prietenie.Era o persoana care,alaturi de altele,ma completa in felul sau.
Si cand am pierdut-o?
Am simtit ca un astru paraseste bolta deja intunecata a sumbrei mele existente.
Ca o raza de soare se estompeaza pana la disparitie.
Lasand la o parte metaforele sofisticate,am simtit ca un suflet care m-a lasat sau pe care l-am lasat, mi-a daruit doar indiferenta.
Acum sunt nevoita sa traiesc din amintiri sau cu prezentul ce pare ca imi da in mod constant batai de cap, sunt nevoita sa las in urma zilele in care faceam schimb de toate rahaturile,zilele in care radeam prosteste fara un anumit motiv,zilele in care mancam din aceeasi farfurie, zile care acum S-AU DUS DRACU'.
Au lasat in urma lor praf nostalgic de stele,pareri de rau,dezamagire,momente de neuitat,amintiri inchise in sertarul cu jurnale vechi,o persoana deosebita in felul sau, pe care imi va fi imposibil sa o uit.
Dar cand ma uit la ea si observ... ca nu-i lipsesc deloc, ca-i merge perfect fara mine, ca deja m-a inlocuit...
Ce rost are sa imi mai pese?!